Ne putem atinge potențialul în sectorul agribusiness?

Sectorul agribusiness a continuat să contribuie în mod semnificativ la PIB-ul României și anul trecut, iar activitățile principalilor jucători au avut o evoluție ascendentă. Rezultatele pozitive se datorează potențialului agricol al României, creșterii producției, precum și investițiilor în infrastructură și utliaje de ultimă generație făcute în ultimii ani de către marile companii care activează în acest sector, care au contribuit la creșterea productivității. Cu toate acestea, sectorul agribusiness din România este departe de a-și fi atins potențialul maxim. Iar acest lucru este și mai evident dacă comparăm România cu Israelul, o țară cu o suprafață și o populație semnificativ mai mici decât ale României, cu un climat geopolitic incert, cu 50% din teren, deșert și doar 20%, arabil. Cu toate acestea, Israelul este un lider global în agritech și poate asigura hrana pentru toată populația țării. Ce putem învăța din exemplul acestei țări?

În primul rând, Israelul este un centru global de cercetare-dezvoltare în care activează peste 300 de companii multinaționale cu mai mult de 50.000 de angajați. Cea mai mare parte a activității de cercetare este axată pe agritech, iar guvernul israelian este direct implicat în înființarea și finanțarea incubatoarelor agritech pentru a încuraja investițiile în acest sector, ceea ce a determinat creșterea numărului de investitori străini și scăderea nevoii de investiții locale în acest domeniu.

România ar putea urma exemplul Israelului pentru a dezvolta sectorul agritech, astfel încât să depășească provocările pieței locale și să-și crească oferta de bunuri și servicii destinate piețelor globale. În acest sens, Guvernul ar putea veni în sprijinul investitorilor prin lansarea unor programe de finanțare și stimulare a investițiilor în agritech.

În al doilea rând, având în vedere preocuparea României pentru creșterea productivității, nivelul investițiilor în cercetare-dezvoltare ar trebui să crească considerabil. Totuși, aceste idei inovatoare nu ar trebui să rămână pur academice, ci, luând exemplul Israelului, este necesară crearea unor parteneriate între instituțiile academice și companiile private din sectorul agribusiness, pentru a comercializa noile idei și soluții. De asemenea, parteneriate academice cu universități din Uniunea Europeană și din Israel ar putea contribui la creșterea contribuției României la rezolvarea unor probleme ale sistemului alimentar global.

În al treilea rând, România este un important exportator de produse agricole. Cu toate acestea, eticheta „produs în România” nu este suficientă pentru a deveni un jucător global. Companiile din sectorul agribusiness ar trebui să investească pentru a înțelege nevoile clienților și ale piețelor globale și să furnizeze produse cu valoare adăugată mai mare decât alți jucători globali. S-ar putea spune că această aspirație este prea ambițioasă. Să fie oare așa? Uitându-ne din nou la modelul Israelului, pentru a încuraja inovația care să aducă valoare adăugată, România ar trebui să creeze o cultură de tip „global first” în comercializarea inovațiilor. Aceasta presupune însă implicarea atât a companiilor private, cât și a Guvernului.

Există numeroase exemple de inițiative menite să faciliteze tranziția către o gândire de tip „global first” și către inovații care să aducă valoare adăugată mare. Printre acestea se numără premii guvernamentale pentru inovațiile agritech, organizarea unei conferințe anuale dedicate, care să atragă jucători globali în România, dezvoltarea de parteneriate globale care să faciliteze transferul noilor tehnologii spre România și dinspre România către piețele globale, dezvoltarea de programe care să atragă următoarea generație de antreprenori către start-up-uri agritech în România.

Acestea sunt doar câteva exemple care merită avute în vedere pentru ca România să devină competitivă în sectorul agribusiness regional și global și, de ce nu?, un jucător important în domeniul agritech.