Originea mărfurilor: Producătorii pot fi supuși controalelor vamale chiar dacă nu sunt exportatori direcți

Controalele vamale îi pot viza inclusiv pe producători atunci când autoritățile verifică dacă produsele tranzacționate sunt originare și pot beneficia datorită acestui statut de beneficii tarifare. Din acest motiv, producătorii trebuie să cunoască atent regulile de origine. În caz contrar riscă să achite taxele vamale aplicabile în mod normal la momentul vămuirii, dar și penalități. Voi explica în cele ce urmează cum se poate ajunge într-o astfel de situație.

Aflate într-o continuă expansiune, exporturile de mărfuri fabricate în România către alte state terţe Uniunii Europene creează provocări nu numai pentru exportatorii direcţi, ci şi pentru producătorii care doar livrează intra-comunitar astfel de produse.

Între Uniunea Europeană şi alte state terţe au fost încheiate încă din anii ’50 Acorduri de liber schimb ce permit, în baza unor reguli bine stabilite, acordarea de beneficii tarifare în cadrul schimburilor de mărfuri. Mai precis, taxele vamale sunt eliminate sau reduse dacă mărfurile tranzacţionate sunt “originare”. 

Pentru a obţine caracterul de “produs originar”, mărfurile trebuie să fie fabricate din materii prime produse sau obţinute în întregime în ţara beneficiară sau să fie supuse unor prelucrări sau transformări suficiente în procesul de fabricaţie.

În prezent, o bună parte din exporturile din România sau din alte state UE nu sunt realizate direct de către producători, ci de alte companii, cum ar fi distribuitori din industria de retail. De exemplu, producătorul livrează local sau intra-comunitar produsele către distribuitor care la rândul său le exporta în Republica Moldova.

Pentru ca distribuitorul să poată acorda origine preferenţială produselor pe care le exportă, este necesar ca producătorul sa autentifice faptul că produsele respectă regulile de origine prevăzute în Acordurile de liber schimb. Autentificarea se materializează prin emiterea unei “declaraţii a furnizorului” care trebuie să aibă în spate un calcul de origine. 

Verificarea calculului de origine: Consecinţe

Cu alte cuvinte, chiar dacă nu este implicat direct în efectuarea exportului, un producător din România care îşi vinde produsele finite pe piaţa din România sau din Uniunea Europeană este pus în situaţia de a cunoaşte şi de a respecta regulile de origine preferenţială.

Problema apare, de cele mai multe ori, atunci când autorităţile vamale din ţara de destinaţie a produselor solicită efectuarea de verificări asupra autenticităţii originii declarate. 

Astfel,  producătorii pot fi supuşi controalelor din partea autorităţilor vamale chiar dacă nu au acţionat ca exportatori. Scopul este, în cele mai multe cazuri, verificarea calculului de origine. Dacă în urma acestor controale se constată că produsele nu au de fapt “caracter originar”, apar sume de plată constând în taxe vamale aplicabile în mod normal la momentul vămuirii, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere în ţara de destinaţie a produselor.

Pe lanţ, importatorul străin se va întoarce împotriva exportatorului care, la rândul său, va pune suma de plată în sarcina producătorului.

Originea reprezintă naţionalitatea economică a mărfii în timp ce statutul vamal al acesteia atestă dacă a fost pusă în liberă circulaţie sau nu. De cele mai multe ori, diferenţa dintre cele două concepte nu este luată în seamă şi, într-un mod simplist, se consideră că orice marfă produsă în România sau Uniunea Europeană are automat origine preferenţială.

Prin urmare, este necesară o atenţie deosebită asupra calcului de origine, întrucât controalele efectuate de autorităţile vamale în acest sens au fost intensificate, iar baza legală care permite efectuarea de astfel de controale a fost recent consolidată.

Cosmin Dincă, Senior Consultant, Deloitte România 

*Sursa: www.capital.ro