Cum putem decarboniza sistemul alimentar global?

Populația globală a depășit 8 miliarde de oameni în 2022 și, întrucât va continua să crească, sistemul alimentar global va trebui să furnizeze cu 50% mai multe alimente până în anul 2050.

Astăzi, însă, acest sistem contribuie la peste 25% din emisiile de CO2, 44% din emisiile de metan și, respectiv, 80% din emisiile de azot la nivel global. În același timp, sistemul alimentar generează 12% din PIB-ul global și peste 40% dintre locurile de muncă la nivel global, având însă potențialul de a deveni net pozitiv și de a crea astfel un beneficiu financiar de 4 trilioane de dolari, conform studiilor Deloitte, respectiv de a contribui la rezolvarea unei treimi din problemele climatice globale. Un sistem alimentar net pozitiv ne va ajuta, de asemenea, să dăm înapoi mai mult decât luăm din sistemul nostru alimentar planetar, făcând lucrurile mai bune decât le-am găsit.

Decarbonizarea agriculturii și a lanțurilor de aprovizionare cu alimente este însă un proces complex, cu mulți factori de luat în considerare, cum ar fi reglementările locale, schimbările climatice, presiunea societății și factorii de mediu. Apoi, nu există o soluție aplicabilă tuturor jucătorilor din sistemul alimentar și sunt mai multe aspecte care trebuie gestionate cu atenție. De exemplu, în majoritatea cazurilor, modelele actuale de producție și aprovizionare cu alimente au fost concepute pentru a fi extrem de eficiente; prin reducerea emisiilor de carbon, s-ar putea genera deficiențe și costuri mai mari. De asemenea, adoptarea unor practici agricole alternative, cum ar fi agricultura regenerativă sau utilizarea redusă a pesticidelor, va conduce în mod probabil la randamente mai mici pentru agricultori. Nu în ultimul rând, costurile transformării sistemului alimentar nu pot fi de obicei transmise mai jos pe lanțul valoric, deoarece consumatorii nu doresc sau nu pot plăti prețuri mai mari.

Sectorul alimentar este, de asemenea, vulnerabil în mod intrinsec. Schimbările climatice accelerează degradarea terenurilor și îngreunează adaptarea sistemelor alimentare, ceea ce generează amenințări semnificative pentru producătorii de alimente. În ceea ce privește sectorul agricol, până în prezent, doar cinci țări au beneficiat ca urmare a schimbărilor climatice, în timp ce 21% din productivitatea agriculturii la nivel global s-a pierdut.

Pentru a depăși aceste provocări, este vital ca întregul ecosistem alimentar să colaboreze și ca tot mai multe companii să se alăture mișcării net pozitive, făcând alegeri individuale responsabile și ajutând furnizorii și clienții să integreze alegerile sustenabile în strategia lor. Totodată, producătorii ar trebui să schimbe procesele de exploatare a terenurilor agricole și să le digitalizeze, în contextul unor reglementări din ce în ce mai stricte, iar consumatorii ar trebui să opteze pentru alimente mai sustenabile. În acest sens, este necesară o schimbare de mentalitate și, pentru aceasta, o mai bună înțelegere a consumului. Psihologia consumatorului este vitală pentru a face alegerile corecte. Nu există un singur grup de consumatori, iar efectul educației despre alimentație și nutriție asupra obiceiurilor de consum este diferit pentru diferite grupuri.

Tot astfel, disponibilitatea fizică a produsului sustenabil este o condiție prealabilă, la fel cum este necesară disponibilitatea materialelor de marketing și stabilirea unor prețuri adecvate pentru a ajuta consumatorii să facă alegerile corecte. Prin urmare, funcționarea adecvată a lanțurilor de aprovizionare alimentare este o condiție prealabilă.

Deși sectorul alimentar poate fi dificil de decarbonizat, pârghiile tehnologice pentru a depăși multiplele provocări sunt deja cunoscute și pot fi implementate pe termen scurt și mediu.

Astfel, tehnologiile de capturare a carbonului (de exemplu, schimbarea modului în care este tratat solul utilizând îngrășăminte organice, agro-silvicultura etc.), schimbarea destinației terenurilor (conversia unor terenuri în suprafețe arabile, reabilitarea terenurilor prin împădurire etc.), reducerea risipei alimentare, agricultura de precizie și creșterea eficienței, adoptarea de practici agricole care reduc amprenta de carbon (îmbunătățirea managementului deșeurilor, măsuri de eficientizare a lanțurilor de aprovizionare etc.), respectiv schimbări ale obiceiurilor de consum prin educarea consumatorilor cu privire la alegerile alimentare, cum ar fi proteinele pe bază de plante, și prin politici de sănătate publică și campanii de consum, sunt doar câteva pârghii care pot ajuta la decarbonizarea sistemului alimentar pe termen scurt și mediu.

Cu toate acestea, majoritatea necesită investiții semnificative și o regândire fundamentală a sistemului alimentar.