Taxonomia UE - piatra de temelie a revoluției în sustenabilitate

Nu există nicio îndoială: suntem în mijlocul unei revoluții a sustenabilității. În ceea ce privește politica europeană, Taxonomia UE este una dintre inițiativele care servesc drept piatră de temelie a acestei revoluții. Pe scurt, Taxonomia UE este un sistem de clasificare care definește ce activități sunt durabile („verzi”) și oferă o metodologie pentru a calcula cât de verde este cifra de afaceri, respectiv CAPEX și OPEX pentru o companie. Companiile care intră sub incidența taxonomiei UE vor trebui să facă un prim exercițiu de raportare a acestor indicatori verzi, începând cu acest an, pentru exercițiul financiar 2021, și să raporteze indicatori complet „verzi” începând cu 2023, pentru exercițiul financiar 2022.

O serie de evenimente și presiuni din partea mai multor părți interesate (stakeholders) au coincis și au condus la publicarea taxonomiei UE. Căutând originile sale, am putea merge până la creșterea emisiilor antropice de gaze cu efect de seră care au dus la schimbări climatice. Originile mai recente ale taxonomiei se regăsesc în Acordul de la Paris din 2015 (tratatul global privind schimbările climatice) și în Pactul verde al UE.

Pentru a-și realiza ambițiile, UE a pus în mișcare un plan de acțiune pentru finanțarea creșterii durabile, cu trei obiective clare: reorientarea fluxurilor de capital către investiții durabile, integrarea durabilității în managementul riscurilor și promovarea transparenței și a gândirii pe termen lung în activitățile financiare și economice.

Prima măsură întreprinsă ca parte a acestui plan a fost crearea Regulamentului UE privind Taxonomia nr. 852/2020, un sistem uniform, credibil, bazat pe știință, pentru clasificarea activităților care sunt durabile, determinând, printre alte condiții, dacă contribuie în mod substanțial la una sau mai multe din șase obiective specifice de mediu.

Taxonomia UE și cerințele sale de raportare – adică indicatorii verzi – reprezintă o confruntare cu realitatea cu privire la ambițiile și planul de acțiune privind sustenabilitatea unei organizații și reprezintă o oportunitate de a arăta pieței care activități se aliniază cu tranziția la zero emisii de carbon, oferind modalități durabile pentru atingerea țintei.

Un obiectiv mai larg al Taxonomiei UE este de a ajuta participanții de pe piața financiară și alți actori relevanți să identifice operatorii economici care desfășoară activități durabile și să le faciliteze obținerea finanțării pentru aceste activități. Obiectivele care determină clasificarea unei activități ca fiind durabile sunt atenuarea sau adaptarea la schimbările climatice, utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și marine, tranziția către o economie circulară, prevenirea și controlul poluării și protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor. Astfel, Taxonomia UE va contribui la decarbonizarea sectoarelor cu emisii mari și la creșterea sectoarelor cu emisii scăzute de carbon și, deci, la atingerea obiectivelor asumate prin Pactul verde al UE.

Taxonomia acoperă în prezent obiective de mediu, care se concentrează pe schimbările climatice și care, prin urmare, pot avea cea mai mare contribuție pozitivă în viitor. Forma actuală se presupune că acoperă sectoare care reprezintă aproximativ 94% din emisiile de CO2 ale Europei. Multe sectoare și activități nu au fost încă incluse, însă, în timp, vor fi cel mai probabil adăugate.

Taxonomia UE:

• ajută la identificarea activităților care se califică sau nu drept sustenabile;
• măsoară cât de sustenabile sunt activitățile companiei, permițând
• asumarea responsabilității și comparabilitatea;
• oferă investitorilor vizibilitate asupra activităților durabile;
• ajută la prevenirea fenomenului ”green washing”.