Agricultura - de la o afacere de familie la o “fabrică de mâncare” inteligentă

În ultimii ani, agricultura a contribuit semnificativ la creșterea produsului intern brut al României, randamentul sectorului vegetal, spre exemplu, fiind anul trecut,  cu aproape 50% peste media ultimilor 5 ani. În 2017, sectorul agricol a înregistrat o creștere de 20-30% față de anul precedent, generând mai mult de o pătrime din creșterea de 8,8% a PIB în trimestrul al treilea al anului trecut față de același trimestru al anului precedent, conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică.

Creșterea sectorului agricol în 2017 nu a fost pur întâmplătoare. Ea s-a datorat atât condițiilor meteo favorabile, dar și creșterii semnificative și chiar peste media Uniunii Europene a absorbției de fonduri europene pentru finanțarea investițiilor din agricultură, intensificării creditării bancare a acestui sector, dar și a efectului interesului crescut al investitorilor activi in agricultură.

Pentru a asigura o creștere sustenabilă pe termen lung a sectorului, trebuie rezolvate problemele locale legate de clarificarea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și unificarea lor în vederea exploatării lor eficiente. De asemenea, este necesară revizuirea legislației existente astfel încât să faciliteze și să încurajeze asocierea fermierilor în cooperative funcționale după modelul vest-european sau chiar brazilian. Dar, mai mult, sectorul agricol din România ar trebui să se transforme într-un sector de inaltă tehnolgie, sau “AgTech”. Care sunt cele zece tendințe globale majore ce determină această transformare?

Creșterea generală a populației globale: se estimează că populația globului va ajunge la 10 miliarde până în 2050.

Urbanizarea accelerată: în prezent, 50% din populația globului trăiește în orașe.

Impactul celei de-a patra revoluții industriale: inovația și noile tehnologii vor contribui la creșterea randamentelor și reducerea costurilor.

Schimbări societale: nevoia pentru produse alimentare care sunt mari consumatoare de resurse este în continuă creștere.

Schimbările climatice: acestea  vor afecta negativ calitatea solului și a randamentelor culturilor.

Comerțul global: recoltele se cultivă în anumite zone geografice, însă apoi se procesează și comercializează pe piețele internaționale.

Biotehnologia: genomica și modificările genetice pot ajuta la îmbunătățirea varietăților existente.

Integrarea lanțului valoric: marii jucători din sectorul agricol au început să se integreze vertical astfel încât să optimizeze lanțul valoric.

Reglementările internaționale: exporturile globale determină modificări ale reglementărilor între diferite țări.

Serviciile colaterale: furnizorii de produse agro-chimice oferă din ce în ce mai mult o varietate largă de servicii colaterale.

Dintre factorii specifici sectorului agricol care amplifică aceastătransformare, notăm că:

• noile preferințe ale consumatorilor determină o cerere crescută pentru produse și servicii personalizate, dar și o importanță tot mai mare acordată  alimentelor “sănătoase” provenite din surse sustenabile. De asemenea, este de remarcat,
• impactul tehnologiilor emergente, cu accent pe dezvoltarea țesuturilor biologice, tehnologii de producție avansate, vehicule autonome și echipamente conectate.
• Totodată, există o tendință crescândă de integrare pe verticală și orizontală a produselor și serviciilor adiacente oferite de companiile din sector.

În acest context, ecosistemul agricol se confruntă cu noi provocări, care determină însă și oportunități semnificative de creștere pentru jucătorii actuali și viitori.

Creșterea rapidă a populației globale, din care 10% este subnutrită, va impulsiona creșterea semnificativă a randamentelor. Astfel, utilizarea dronelor, roboților, serviciilor de analiză de date agricole, platformelor de de monitorizare de tip IoT (“internetul Tuturor Lucrurilor”), dar și a tehnologiilor avansate de irigații, cultivare și recoltare vor contribui la creșterea randamentelor culturilor.

Reducerea pierderii medii de 33% pe lanțul valoric trebuie coroborată cu simplificarea acestuia prin investiții ale fermierilor sau/și cooperativelor în soluții și ecosisteme integrate. Astfel, în încercarea de a reduce ineficiențele lantului valoric, companiile din sectorul agricol ar trebui să investească în soluții tehnologice care să faciliteze comerțul electronic alimentar, livrările directe de la fermă la consumator, reutilizarea deșeurilor rezultate din recoltare, reducerea risipei alimentare.

Datorită faptului că sunt necesare 8 kg de cereale pentru a produce 1 kg de carne, investițiile în tehnologii ce permit producția de carne și ouă artificiale vor ajuta la obținerea de “proteină sustenabilă”, iar investițiile în bio-energie și bio-chimicale vor ajuta la reducerea impactului agriculturii asupra mediului.

Începând cu Statele Unite, alte țări precum Israel, China și India fac pași semnificativi în transformarea sectorului agricol într-unul AgTech, exploatând intens inovațiile generate de cea de-a patra revoluție industrială. După ce au fost mai mult decât dublate în perioada 2014-2015, investițiile în AgTech înregistrează o creștere exponențială în prezent, urmând-o îndeaproape pe cea a investițiilor în FinTech. În acest context,  jucătorii din sectorul agricol românesc ar trebui să își definească strategia de transformare a afacerii lor într-o AgTech și să capitalizeze câsștigurile curente acum pentru a rămâne competitivi pe o piață de 3 trilioane de dolari, în care investitorii se asteaptă la randamente semnificative în anii care urmează.

Materialul a fost publicat in Top 1000. Cele mai mari companii din Romania- 2018, un proiect realizat de Ziarul financiar cu sprijinul Deloitte