Ex ante versus ex post

Elementul pe care îl vom analiza luna aceasta în seria „Cuantificarea Prejudiciilor” este alegerea orizontului de timp aferent informațiilor care vor fi folosite în calculul prejudiciilor. Acest principiu generează două metode, mai precis ex ante (proiectarea profiturilor pierdute pe baza a ceea ce știm la momentul prejudiciului, fără a lua în considerare ce se întâmplă după) și ex post (luarea în considerare a veniturilor înregistrate după prejudiciu și a tuturor informațiilor cunoscute la momentul declanșării acestuia). Să analizăm, în cele ce urmează, câteva diferențe fundamentale între cele două abordări.

Informația relevantă

Compensația optimă ar trebui să plaseze reclamantul în aceeași poziție economică în care s-ar fi aflat dacă prejudiciul nu ar fi avut loc. Alegerea orizontului de timp cu privire la informațiile disponibile joacă, așadar, un rol esențial. Să presupunem că inculpatul fură un bilet de loterie în valoare de 1 leu, care are potențialul de a genera un câștig de 1 milion de lei. O săptămână mai târziu, el sau ea câștigă și primește suma de 1 milion de lei. În acest caz, prejudiciul este în valoare de 1 leu (valoarea biletului la momentul furtului) sau 1 milion de lei (valoarea biletului mai târziu)? Aici, prejudiciile ex ante vor fi egale cu prima sumă de 1 leu, iar cele ex post vor fi egale cu suma de 1 milion de lei.

Data cuantificării

Aceasta este data de la care expertul cuantifică prejudiciile. Unele cazuri sunt mai complexe, având de-a face cu multiple acțiuni ilegale ce au loc în momente diferite. În aceste cazuri, dacă expertul ar aplica principiul ex ante, ar măsura prejudiciile asociate cu fiecare acțiune separată la data la care a avut loc, iar dacă ar aplica principiul ex post, ar determina prejudiciile la data recuperării acestora.

Actualizarea fluxurilor de numerar ex ante sau ex post

Într-o analiză ex ante, actualizarea fluxurilor de numerar pierdute în urma prejudiciului, la data înregistrării acestuia, se realizează prin aplicarea unei rate de rentabilitate ajustate la risc, adecvate pentru activul subiect. Ulterior, se aplică o dobândă prealabilă atribuirii prejudiciului care rezultă de la data acțiunii ilicite, care continuă până la data recuperării acestuia.

Pe de altă parte, abordarea ex post presupune actualizarea viitoarelor pierderi la o rată de rentabilitate adecvată riscului activului subiect. Aceste pierderi sunt aduse în viitor la data restituirii utilizând o rată de dobândă care reflectă fie costul capitalului reclamantului, fie costul finanțării pârâtului (pre-litigiu).

Avantaje și dezavantaje

În ceea ce privește avantajele aplicării metodei ex ante, este important de reținut că aceasta captează în mod adecvat riscul, considerând probabilitatea unui întreg spectru de scenarii de la data prejudiciului. Rezultatele unei analize ex ante sunt independente de data procesului, așa că nu există un imbold din partea reclamantului de a amâna un proces pentru a maximiza cuantumul prejudiciului. În plus, analiza ex ante nu penalizează reclamantul pentru decizia de a continua sau nu într-un litigiu. Dezavantajul este, însă, că analiza ex ante cere deseori o reconstrucție complexă a contextului la momentul actului ilegal, un proces făcut dificil din pricina lipsei informațiilor concomitente.

Abordarea ex post are avantajul de a apela la simțul justițiar al individului, descurajând încălcările legale prin asigurarea faptului că aceia care le comit nu vor profita de pe urma lor. De asemenea, poate reîntregi reclamantul în orice moment. Pe de altă parte, unul dintre dezavantajele acestei abordări este că prejudiciile se pot modifica de-a lungul timpului, pe măsură ce noi informații devin disponibile, existând posibilitatea supra-compensării reclamantului pentru un risc pe care nu îl poartă.

Abordarea hibridă

În mod frecvent, experții folosesc diferite elemente ale celor două abordări, ex ante și ex post, rezultând într-o abordare hibridă. Acest lucru poate presupune, spre exemplu, folosirea informațiilor ex post, dar a unei date pentru cuantificarea prejudiciului ex ante, ceea ce înseamnă că experții trebuie să actualizeze fluxurile de numerar la data prejudiciului, folosind o rată de rentabilitate ajustată la risc, bazată pe incertitudinea încasărilor în perioada ex post.

Concluzie

Probabil că nu se va ajunge la un consens în ceea ce privește avantajele abordărilor ex ante și ex post în cuantificarea prejudiciilor, căci fiecare este potrivită în diferite cazuri, în funcție de specificul acestora. Niciuna dintre cele două abordări nu va fi universal valabilă, iar decizia cu privire la aplicarea lor se va baza pe specificul cazurilor analizate.