O privire de ansamblu asupra dobânzii prealabile atribuirii daunelor în arbitrajul și litigiile internaționale – Partea întâi

Obiectivul principal al estimării cuantumului prejudiciului în cadrul unui arbitraj sau litigiu internațional constă în a compensa reclamantul pentru pierderea suferită și de a-l poziționa pe acesta în situația în care nu s-ar fi produs niciun prejudiciu. Întrucât, în cele mai multe cazuri, durata de timp dintre data producerii prejudiciului și data acordării daunelor este ridicată, se impune aplicarea conceptului de dobândă prealabilă atribuirii, astfel încât solicitantul să fie compensat pentru plata amânată, ținându-se cont așadar de valoarea în timp a banilor și de riscul inerent al plății. Cu alte cuvinte, neacordarea dobânzii prealabile atribuirii va conduce la generarea unui profit neașteptat pentru pârât și, deci, a unei pierderi pentru reclamant.

Încă planează incertitudini și confuzie asupra modalității de calcul potrivite pentru dobânda prealabilă în acordarea prejudiciilor în arbitraj, cu excepția cazurilor în care metoda de calcul este determinată printr-o formulă stabilită de legiuitor sau conform termenilor stabiliți prin acordul dintre părți. Articolul de față oferă o imagine de ansamblu asupra dobânzii prealabile acordării prejudiciilor și a aplicabilității acesteia.

Elementele componente ale dobânzii prealabile atribuirii

În mod frecvent, instanțele iau hotărârea asupra cuantumului prejudiciului determinând într-o primă fază un multiplicator aplicat sumei stabilite inițial. În consecință, estimarea dobânzii prealabile atribuirii implică următoarele faze:

1. Determinarea perioadei de calcul adecvate (eng. damage period);

2. Determinarea frecvenței de calcul a dobânzii;

3. Determinarea ratei de dobândă corespunzătoare.

1. Perioada de calcul adecvată (eng. damage period)

Aceasta durează de la data producerii prejudiciului până la data acordării daunelor. Maturitatea ratei de dobândă determinate ar trebui să acopere același termen menționat anterior: de la data producerii prejudiciului, până la data acordării daunelor. Perioada de acumulare a dobânzii se încheie, de obicei, la data atribuirii daunelor - dobânda acumulată de la data atribuirii daunelor până la data plății fiind considerată dobândă ulterioară judecății. Există controverse la nivelul instanțelor de judecată privind data începând cu care se va calcula dobânda atribuibilă, dar, având în vedere scopul calculării dobânzii, acela de a favoriza reclamantul, cea mai bună opțiune ar fi data comiterii prejudiciului. Dificultăți privind calcule suplimentare apar în cazul unor daune produse ulterior de către pârât, însă acestea sunt în afara ariei de aplicare a articolului de față.

2. Determinarea frecvenței de calcul a dobânzii

Metoda dobânzii simple versus metoda dobânzii compuse

Una dintre cele mai frecvente dificultăți cu care se confruntă instanțele de judecată în soluționarea cererilor de acordare a dobânzii prealabile atribuirii se referă la tipul de dobândă aplicat: simplă sau compusă. În trecut, aplicarea dobânzii simple a fost mai comună atât în practica litigiilor civile, cât și în cea a arbitrajului. Între timp, însă, cazurile de acordare a dobânzii compuse au devenit mai frecvente.

Dobânda simplă se calculează prin aplicarea ratei de dobândă corespunzătoare la cuantumul prejudiciului de-a lungul perioadei de acordare. Rata dobânzii este aplicată unui sold inițial, astfel încât soldul la finalul perioadei va crește doar cu rata dobânzii calculată la soldul inițial. Dobânda care se acumulează în fiecare perioadă nu se adaugă la suma utilizată ca bază pentru calcularea dobânzii în perioadele următoare.

În schimb, în cazul compunerii dobânzii, dobânda care se acumulează, dar care nu se achită în fiecare perioadă, se va adăuga la soldul restant, în vreme ce dobânda acumulată pentru perioada ulterioară se acumulează la dobânda neachitată, plus soldul inițial. Ca atare, soldul restant crește în fiecare perioadă cu suma dobânzilor neachitate și, în consecință, dobânda acumulată în fiecare perioadă crește și ea.

Cu cât durata dintre data producerii faptei ilicite și acordarea daunelor este mai mare, cu atât impactul compunerii este mai semificativ. Spre exemplu, se ia o rată de dobândă de 10% aplicată unei sume nominale de 1 milion de dolari pe o durată de 10 ani după data prejudiciului. Aplicarea unei dobânzi simple ar rezulta în dublarea sumei nominale (două milioane de dolari), în timp ce aplicarea unei dobânzi compuse anuale ar rezulta într-un prejudiciu total de 2,6 milioane de dolari. Având în vedere că scopul calculării dobânzii prealabile atribuirii este acela de a plasa reclamantul în aceeași poziție în care ar fi fost dacă prejudiciul ar fi fost acordat imediat după comiterea faptei ilicite, atribuirea unei dobânzi simple nu reușește să compenseze pe deplin reclamantul. Ca atare, o metodă mai adecvată scopului este cea a dobânzii compunse.

Frecvența compunerii este, de asemenea, relevantă. Dobânzile sunt în general prezentate sub forma unor rate anuale, însă rata poate fi compusă zilnic, lunar, trimestrial, semestrial sau anual. Cu cât intervalele de compunere sunt mai scurte, cu atât rata efectivă a dobânzii și, deci, suma acordată sunt mai mari. Spre exemplu, dacă la compunerea menționată anterior, frecvența ar fi fost lunară, și nu anuală, suma acordată într-un final ar fi fost cu 113.000 de dolari mai mare decât cea calculată de 2,6 milioane de dolari, până la 2,7 milioane de dolari.

3. Determinarea ratei de dobândă corespunzătoare

În ceea ce privește determinarea ratei de dobândă corespunzătoare, având în vedere varietatea tipurilor de rate și însemnătatea acestora în cuantificarea prejudiciului, acest subiect va fi elaborat în partea a doua a temei într-un alt articol.

În concluzie, dobânda prealabilă atribuirii are rolul de a compensa pe deplin reclamanții pentru întârzierea dintre data producerii prejudiciului și data acordării despăgubirilor. În estimarea acesteia, trebuie avute în vedere următoarele elemente: perioada de calcul adecvată, acordarea unei dobânzi simple sau compuse și determinarea unei rate de dobândă corespunzătoare. Din practică, perioada pe parcursul căreia dobânda prealabilă atribuirii se acumulează încetează la data acordării, în timp ce abordarea preferată de instanțe pentru tipul de dobândă aplicat a fost dobânda compusă.