De la 2010 la 2020 – de data aceasta, banca este personajul pozitiv

Deocamdată, România gestionează pandemia mai bine decât alte țări europene și a evitat intrarea în carantină în 2021. INS a anunțat recent că economia s-a contractat în 2020 cu doar 3,9%, un rezultat mult mai bun decât estimaseră Banca Mondială și FMI. În 2019, România a fost promovată în categoria țărilor cu venituri mari, iar piața de capital locală, în categoria celor emergente. Cu toate acestea, Fondul European de Redresare este încă la faza de plan pe hârtie, iar România are un istoric de absorbție slabă a fondurilor UE. Dinamica economiei locale există, dar se va concretiza?

Cine va finanța redresarea economică după pandemie?

România plătește de zece ori mai mult decât media UE pentru împrumuturile de pe piețele internaționale, ceea ce îi limitează capacitatea de a stimula investițiile publice ce ar putea susține redresarea economică. Așadar, capitalul privat și împrumuturile bancare vor fi factori-cheie în creșterea PIB-ului. Cu toate acestea, capitalul privat străin este imprevizibil și axat pe tranzacții cu valoare mare ce vizează jucători importanți din anumite sectoare. Deci cum se vor finanța IMM-urile? Singura opțiune rămâne creditul bancar.

Pot băncile să fie acceleratorul creșterii din România?

Așteptarea este ca băncile să salveze jucătorii cu capital local, dar intermedierea bancară este scăzută în România. Asumarea acestui rol va necesita un consens între sectorul bancar, stat și autoritățile de reglementare.

Statul va trebui să încurajeze băncile să acorde credite și să-și restructureze portofoliile neperformante. Politicile fiscale punitive asupra deprecierilor portofoliilor de credite raportate de bănci le împiedică pe acestea să aibă bilanțuri sănătoase și să-și refacă rezervele de capital. Practicile de supraimpozitare sperie investitorii și împiedică băncile să-și curețe portofoliile și să-și valorifice veniturile pentru a-și asigura un capital adecvat cât mai solid. Economia are nevoie ca băncile să dea credite, nu să vândă bunuri care au ajuns în executare.

Statul va trebui să sprijine debitorii pe partea de educație financiară. Suprareglementarea sectorului blochează adesea activitatea de creditare a companiilor care nu au un model clar de guvernanță. Băncile au nevoie de ajutor pentru a transforma mai repede economia/populația într-una care poate accesa servicii bancare. Nicio bancă nu poate reuși singură într-un astfel de demers.

Statul va trebui să stimuleze creditarea sectoarelor strategice. Un plan public de redresare economică ar ajuta băncile să identifice oportunitățile de afaceri care au perspective de creștere. Rolul EximBank și al viitoarei Bănci Naționale de Dezvoltare va fi fundamental pentru îndrumarea sectorului bancar.

Autoritățile de reglementare vor trebui să ajute băncile să traverseze această perioadă. BCE consideră că băncile sunt prea optimiste în provizionarea și estimarea evoluției portofoliilor neperformante și a avertizat că încheierea perioadelor de moratoriu și a schemelor de garanții de stat va fi urmată de un val de falimente. Băncile trebuie să identifice ariile în care pot acționa rapid prin restructurarea creditelor, prin indicatori de avertizare timpurie privind înrăutățirea calității activelor, prin revizuirea modelelor de risc etc. BCE mizează pe scheme de sprijin pentru a stimula lichiditatea după încheierea moratoriului și înțelege că transparența în comunicarea cu băncile este esențială.

Autoritățile de reglementare trebuie să stabilească un cadru de supraveghere stabil și transparent. Reglementările impuse de UE pot fi transpuse în România cu ajustări motivate de condițiile locale și după consultarea jucătorilor din domeniu, iar activitatea de supraveghere poate fi pusă în aplicare ținând cont de proporționalitate. UE abordează în mod nediferențiat cerințele de capital, însă cadrul unic de supraveghere (SREP) este însăși definiția proporționalității bazate pe risc. O bancă sistemică de top trei din România echivalează cu o bancă foarte mică din Germania.

Băncile vor trebui să devină mai agile, să revizuiască modul de evaluare a riscului, să dezvolte noi modele IFRS9 cu segmentare sectorială a clienților și să restructureze credite pentru a identifica din timp eventuale dificultăți. Ele vor trebui să treacă la politici de preț bazate pe risc și să-și analizeze modelul de alocare a capitalului pentru a asigura echilibrul între restructurare și creditare, însă fără a acționa în discordanță cu apetitul la risc și având grijă la rata de adecvare a capitalului. Băncile vor trebui să-și pregătească sistemele și resursele umane pentru a face față activității de restructurare a creditelor.

În cazul crizei financiare, băncile au fost cele care au greșit. În cazul acestei crize, băncile sunt cele de la care vine soluția. Atitudinea tuturor entităților interesate trebuie să fie diferită, să colaboreze cu sectorul bancar pentru a obține beneficii cât mai mari pentru economie. Și asta cât mai rapid, pentru că IMM-urile nu pot supraviețui mult în condițiile unei crize de lichiditate