Principalele riscuri în calcularea prejudiciilor: 4 lucruri pe care ar trebui să le știi dacă nu ești un expert

Soluționarea disputelor comerciale a devenit în ultimii ani o prioritate certă în lumea afacerilor. Oricine a auzit vreodată, chiar și în trecere, de un litigiu în urma încălcării unui contract, știe că poate duce la o pierdere serioasă de profit sau de valoare a afacerii pentru partea vătămată. Cheia succesului unui litigiu este adesea o analiză detaliată, bine documentată, a prejudiciilor economice. O astfel de analiză ajută la cuantificarea pierderii cauzate de o acțiune sau de o serie de acțiuni prejudiciabile, cu scopul de a despăgubi reclamantul până când acesta revine pe aceeași poziție economică pe care ar fi fost dacă dauna nu s-ar fi produs. De-a lungul timpului, instanțele au oferit puțină îndrumare în ceea ce privește metodele potrivite realizării acestui scop, ceea ce înseamnă că este la latitudinea experților financiari să implementeze o metodă sau alta, în funcție de detaliile fiecărui caz. Iată câteva aspecte utile despre calculul daunelor economice care e bine să fie avute în vedere atunci când suntem implicați într-un litigiu comercial.

1) Norme legale

Despăgubirile aferente daunelor se acordă conform anumitor principii legale, precum: certitudinea rezonabilă (prejudiciile legate de profiturile pierdute trebuie să fie rezonabile și nespeculative); cauza imediată (daunele au fost cauzate direct de comportamentul ilicit al inculpatului); mitigarea (capacitatea reclamantului de a diminua prejudiciul depinde de factori precum costurile și momentul producerii prejudiciului) și previzibilitatea (în momentul angajamentului, daunele erau un rezultat previzibil al acțiunilor inadecvate ale inculpatului).

2) Valoarea în timp a banilor

În afară de acestea, calculul prejudiciilor se concentrează în jurul noțiunii de valoare în timp a banilor, concept care definește valoarea pe care o monedă o are la un anumit moment, în raport cu valoarea aceleiași monede într-un alt moment viitor. Ideea esențială este că un dolar investit astăzi, va avea o valoare crescută în viitor. Investit astăzi, poate obține dobândă și astfel valoarea sa în viitor va fi mai mare, sau un dolar viitor poate fi actualizat cu o rată de actualizare pentru a determina valoarea actuală a viitorului dolar. Conceptele de compunere și de actualizare sunt extrem de importante atunci când discutăm despre valoarea în timp a banilor. Expertul financiar determină, de obicei, pierderile de la data acordării ca o sumă a pierderilor din trecut (care urmează să fie compuse) și pierderile viitoare (care urmează să fie actualizate).

3) Metoda piețelor de capital vs. metoda fluxului de numerar estimat

Când ținem cont de riscul din calculul prejudiciilor, există două abordări de bază care pot fi urmate, fiecare având propriile plusuri și minusuri. Experții financiari sunt cei ce decid care abordare se potrivește mai bine fiecărui caz. Metoda piețelor de capital implică ajustarea ratei de actualizare cu riscul aferent, în vreme ce metoda fluxului de numerar estimat favorizează ajustarea proiecției fluxului de numerar pentru a estima rezultatul. Prima are avantajul de a fi fost îndelung testată și de a putea fi adaptată la riscurile aferente estimărilor făcute de companie. Cu toate acestea, nu captează în mod adecvat riscul ridicat din anumite investiții și nu se aplică tuturor cazurilor de încălcări contractuale. În același timp, a doua metodă are un potențial mai mare de a surprinde astfel de cazuri și este mai flexibilă, însă nu se bucură de un fundament empiric. Alternativ, unii experți optează pentru o abordare hibridă, care ia în calcul atât riscul din rata de actualizare, cât și riscul din fluxul de numerar. Principiul imperativ al unei astfel de abordări este paritatea riscului, și anume luarea în considerare a elementelor de risc fie în rata de actualizare, fie în fluxurile de numerar. Ajustarea ambelor elemente ar duce la o subestimare a daunelor.

4) Ex ante vs. ex post

Un alt element pe care experții trebuie să îl ia în considerare sunt informațiile privind evenimentele care au avut loc ulterior datei prejudiciului, în cazurile în care fluxul de numerar are loc după data presupusului act prejudiciabil. Cele două metode de evaluare sunt ex ante (implică profituri pierdute pe baza informațiilor cunoscute la data producerii daunei, fără a ține seama de evenimente ulterioare) și ex post (presupune luarea în considerare a pierderilor de venit după examinarea tuturor informațiilor cunoscute la data de atribuire).

Pe scurt, litigiul și, prin extindere, calculul daunelor economice, au un element inerent de risc și incertitudine. Elementul de risc este centrat pe conceptul valorii în timp a banilor, iar o estimare credibilă a daunelor trebuie să se bazeze pe fapte sau date suficiente, precum și pe principii solide și o metodologie consistentă care să se plieze pe caz. Deși nu există o părere unanimă în privința celei mai bune metode, iar alegerea acesteia depinde de circumstanțele specifice fiecărui caz în parte, metoda pieței de capital, metoda fluxului de numerar estimate, precum și orice metodă hibridă, sunt toate abordări adecvate atâta timp cât paritatea riscului este menținută.