Comunicate de presa

Studiu internațional Deloitte Legal privind concedierea

România - atractivă pentru angajatori

București, 15 iunie 2015 - România rămâne atractivă pentru investitori, deoarece se numără printre țările cu cele mai scăzute costuri privind concedierea din motive obiective (reorganizare) în cazul angajaților cu vechime medie, potrivit celei de-a treia ediții a Studiului internațional privind concedierea realizat de Deloitte Legal, rețeaua de societăți de avocați reprezentată în România de către Reff & Asociații. Totuși, cu cât angajatul are o vechime mai mare în muncă, costurile cresc semnificativ. Astfel, potrivit scenariului ce presupune vechime mare în muncă, România se situează pe locul III în ceea ce privește costurile cu concedierea.

“Concedierea din motive obiective care nu țin de angajat are costuri mai scăzute pentru angajator cu condiția să nu existe un contract colectiv de muncă la nivelul întreprinderii sau pe sector”, a spus Florentina Munteanu, Associate Partner Reff & Associații si coordonator al practicii de dreptul muncii din cadrul societății de avocați. “Dacă angajatorul este obligat să aplice doar condițiile din Codul Muncii, costurile sunt minime, respectiv o perioadă de preaviz de 20 de zile lucrătoare. Situația se poate schimba însă considerabil dacă vorbim de industrii în care există de contracte de muncă colective, unde, de regulă, există un pachet compensator care depășește semnificativ minimul cerut de Codul Muncii.”

Linkuri utile

Studiul corelează procedurile de concediere din 31 de țări și arată că țările din Europa Occidentală se confruntă, în general, cu costuri mai mari comparativ cu cele din Europa Centrală.

Potrivit informațiilor, costurile pentru angajatorii din toate țările participante la studiu se bazează pe trei scenarii implicând grade diferite de senioritate și pachete de remunerare diferite, precum și diferența între a fi concediat cu sau fără motiv, totalizând șase costuri comparative.

Pentru fiecare scenariu, studiul ia în calcul costul mediu pe care un angajator trebuie să-l suporte într-o țară pentru a înceta raporturile de muncă cu un angajat și pentru a ajunge la o înțelegere privind incetarea contractului de munca fără a ajunge în instanță.

“Rezultatele studiului arată diferențe izbitoare între țări în privința costurilor, însă ar trebui să acordăm atenție și altor aspecte legate de modul in care poate interveni concedierea”, a spus Raluca Bontaș, Global Employer Services Director Deloitte România.

“De pildă, dacă România se numără printre țările cu cele mai scăzute costuri în privința concedierii pe motive ce nu țin de salariat, iar Belgia este cea mai scumpă în această privință, baza pe care un angajator român poate opera o astfel de concediere este total diferită de cea belgiană: dacă în cel de-al doilea caz nu e nevoie de o justificare pentru concediere, în România, legislația este foarte strictă, cerând angajatorilor să o justifice coresponzător“.

Bontaș a mai adăugat că România are costuri mai mici cu concedierea salariaților având un salariu mediu (potrivit scenariilor din Studiu) datorită bazei de calcul folosite pentru calcularea compensației pentru preaviz cât și a celei pentru concediere, deoarece include, de regulă, doar baza anuală de salarizare. Spre deosebire de România, mai mult de 60% din țările participante la studiu oferă un pachet compensator pentru concediere, care include întregul pachet de remunerare aplicabil salariatului, nu doar salariul de baza.

“Această abordare are impact și asupra costurilor cu asigurările sociale, care sunt proporțional mai scăzute comparativ cu alte țări,“ a spus Bontaș.

Contactați-ne:

Claudia Covaci
Deloitte Romania
PR Manager
+40 21 222 16 61
ccovaci@deloittece.com

Alte concluzii alte studiului:

  • În majoritatea țărilor, legislația privind concedierea este restrictivă și face obiectul unor formalități foarte precise. Belgia, Finlanda, Elveția, Marea Britanie, Danemarca și Luxemburg fac excepție de la aceste reguli. În aceste țări, legiuitorul nu poate să reintegreze un angajat concediat, putând doar să-i determine compensațsia la care are dreptul;
  • În majoritatea țărilor fie că vorbim de concediere din motive individuale sau economice, costurile sunt (aproape) aceleași. În țări ca Bulgaria, Cehia, Estonia, Germania, Irlanda, Polonia și Rusia există mici diferențe;
  • În toate țările participante la studiu, vechimea într-o companie este factorul determinant în stabilirea nivelului costurilor cu concedierea. Cu toate acestea, mai mult de jumătate din țările participante la studiu au stabilit o limită maxima în ceea ce privește compensația pe perioada de preaviz sau pentru încetarea contractului de muncă, sau cu privire la ambele situații;
  • Cea mai mare creștere a costurilor cu concedierea este determinată de indeminzația pentru concediere fără temei legal. În medie, costul asociat unei astfel de concedieri este cel puțin de două ori mai mare față de costurile asociate unei concedieri din motive obiective. Cu toate acestea există discrepanțe între țări. De pildă, în Irlanda, factorul cost pentru angajator poate ajunge la 10, în timp ce în alte țări ca Cehia, Grecia sau Portugalia, angajatorii nu suportă costuri mai mari în cazul concedierii fără motive obiective. Un număr limitat de țări nu au putut să facă o evaluare a costurilor deoarece nu exista inca o practica formata fata de noua legislație în vigoare (Olanda) sau deoarece costul angajatorului depinde foarte mult de decizia instanței sau concedierea nu este posibilă (Austria, Croația, Letonia, Malta, Slovenia); 
  • În 60% din țările participante la studiu, personalul de conducere al companiilor nu se supune reglementărilor de dreptul muncii, părțile fiind libere să negocieze diverse scheme de incetare a raportului de colaborare, care fac obiectul regulilor de guvernanță corporativă locală, acolo unde se aplică. În general, acest tip de încetare nu are nevoie de motive specifice;
  • În peste 70% din țările participante la studiu, pe lângă compensarea perioadei de preaviz angajatorul trebuie să plătească și o sumă suplimentară pentru a ajunge la o înțelegere cu angajatul în legătură cu care se dorește încetarea contractului de muncă (ex. majoritatea țărilor din Europa de Est, Franța, Italia, Marea Britanie).

Accesați concluziile complete ale studiului.

V-a fost de folos informația?