Asigurările în România, la 30 de ani: Un sistem solid, în căutare de noi oportunități

Piața asigurărilor din România a suferit transformări profunde în cei 30 de ani de la revenirea la economia de piață. Ca și celelalte sectoare ale industriei financiare, domeniul asigurărilor a traversat perioade mai favorabile și mai puțin favorabile însă, în timp, s-a consolidat și a devenit stabil din punct de vedere financiar. Cu toate acestea, România rămâne pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în privința gradului de accesare a asigurărilor. Ce este de făcut pentru impulsionarea consumului de asigurări, având în vedere că aceasta este o formă de protecție financiară recunoscută și o necesitate în întreaga lume?

Sectorul a evoluat incontestabil, de la transformarea companiei de stat ADAS în trei societăți private, la peste 70 de companii de asigurări la începutul anilor 2000, după care a urmat o perioadă de consolidare, prin preluări, fuziuni, dizolvări și chiar falimente, în urma căreia pe piață au rămas sub 30 de societăți. Legislația, îmbunătățită între timp, inclusiv prin transpunerea normelor europene în domeniu, a determinat atât stabilitatea financiară a sectorului, cât și instituirea unor reguli mai clare privind protecția consumatorilor de asigurări.

Însă, deși în prezent indicatorii financiari ai companiilor de asigurări arată mult mai bine decât în urmă cu 20 de ani, mai sunt multe de făcut în ceea ce privește dezvoltarea apetitului românilor pentru această formă de protecție.

Din primele trei societăți private înființate, doar una mai este în piață

Revenind la evoluția pieței, primul pas al înființării industriei moderne de asigurări este considerat scindarea ADAS, compania de stat din perioada comunistă, în trei societăți comerciale cu capital privat, respectiv Asirom, Astra și Cargo. Dintre acestea, doar una a supraviețuit celor 30 de ani și am avut multe de învățat datorită acestui lucru!

A urmat o perioadă în care societățile de asigurări au funcționat fără o legislație specifică și fără o supraveghere de specialitate. Aceste aspecte au fost remediate la începutul anilor 2000, când a apărut Legea 32/2000, în baza căreia s-a înființat și Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ca Autoritate în subordinea Parlamentului.

La începutul anilor 2000, a luat amploare și activitatea de brokeraj în asigurări, deși primul broker înființat în România post-decembristă a aniversat recent 25 de ani de existență. În timp, numărul societăților de acest tip s-a ridicat la câteva sute, dar, și pe această piață, concurența și reglementările au așezat lucrurile pe baze mai stabile. La finalul anului 2018, pe piață activau 342 de brokeri autorizați, însă gradul de concentrare pe primii 10 jucători este foarte mare, de aproximativ 50%.

De la extazul european, la agonia crizei

Așadar, perfecționarea cadrului legislativ și contextul economic favorabil care a urmat până în 2008 au favorizat dezvoltarea industriei asigurărilor, creșterea indicatorilor de solvabilitate, dar și consolidarea pieței, prin eliminarea jucătorilor neperformanți. În plus, aderarea României la Uniunea Europeană, a adus noi reglementări și în acest domeniu, în special în zona de stabilitate financiară și de protecție a consumatorilor.

Criza financiară, însă, și-a pus amprenta și în acest domeniu, iar companiile au întâmpinat probleme specifice, industria fiind direct dependentă de mersul economiei și de veniturile populației. În acest context, de reașezare a pieței, a fost înființată Autoritatea de Supraveghere Financiară, în 2013, care a preluat atribuțiile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, dar și pe cele ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (CNVM) și ale Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP).

În anii care au urmat, piața a fost zguduită de falimentul Astra Asigurări, care a deținut supremația în domeniu aproape întreaga perioadă de activitate, ocazie cu care s-a pus tot mai des în discuție sustenabilitatea sistemului de asigurări obligatorii auto (RCA), care domină și astăzi industria. În acest caz, este de menționat și gradul ridicat de concentrare. În prezent, primele două companii dintre cele autorizate să vândă astfel de polițe regrupează 70% din piață.

Falimentul Astra a fost urmat de cel al Carpatica Asig, cu impact mai redus în piață, proporțional cu dimensiunile societății, de planuri de redresare financiară instituite de ASF la alte companii de asigurări, dar și de o reașezare a politicii de tarifare pe RCA, de departe segmentul cel mai mare al pieței.

Asigurările generale au dominat piața în toți acești 30 de ani, în timp ce segmentul asigurărilor de viață, deși departe de situația din anii ‘90, nu reușește să depășească prea mult pragul psihologic de 20% din piață.

O atenție deosebită a fost acordată, în ultimii ani, asigurărilor pentru locuințe, în urmă cu 10 ani fiind adoptată o lege specială care obligă toți proprietarii de imobile să le asigure împotriva riscurilor naturale. Polițele sunt emise de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID). Însă, deși preturile au fost stabilite astfel încât să fie accesibile populației, respectiv 20 de euro/an pentru locuințele cu structură de rezistență solidă și 10 euro/an pentru cele mai puțin rezistente, din motive care pornesc de la nivelul redus de educație financiară și până la probleme legate de actele de proprietate, gradul de acoperire prin asigurare rămâne undeva la 20%.

Câți bani alocă românii pentru asigurări comparativ cu vecinii

Așadar, din punct de vedere financiar, sistemul de asigurări din România este stabil, companiile din domeniu înregistrează indicatori de solvabilitate ridicați,  însă, cu toate acestea, comparativ cu țările din regiune, gradul de penetrare a asigurărilor, calculat ca pondere a primelor brute subscrise în PIB, rămâne foarte redus.

Potrivit celor mai recente date publicate de ASF, în 2017, România avea un grad de penetrare de doar 1,13% din PIB, comparativ cu Polonia - 3,2% din PIB, Cehia - 3% din PIB, sau Ungaria - 2,5% din PIB. În 2018, indicatorul pentru România chiar a scăzut la 1,08% din PIB.

Și în ceea ce privește densitatea asigurărilor, ca raport între valoarea primelor brute subscrise și numărul populației, țara noastră se află în urma țărilor vecine. Raportând densitatea asigurărilor la salariul mediu brut anual, ponderea în cazul României este de aproximativ 1,3%, în timp ce țări ca Ungaria sau Polonia înregistrează valori de aproximativ 2,6% - 3,1%.

Românii au alocat, în 2017, doar 0,5% din cheltuieli pentru achiziția polițelor de asigurare, fapt ce clasează țara noastră pe ultima poziție în clasamentul european, alături de Lituania, reiese dintr-un studiu publicat recent de Eurostat. Media europeană este de 2,5% (din consumul țărilor UE-28 destinat asigurărilor), respectiv 2,9% în cazul locuitorilor zonei euro.

Țara noastră este depășită la acest capitol și de Cipru - 0,9%, dar și de Bulgaria și Estonia - 0,7%.

Diferențele observate exprimă gradul diferit de maturitate a piețelor și arată potențialul semnificativ de dezvoltare al pieței de asigurări din România. Cum poate fi acesta fructificat? Prin stimularea dezvoltării economiei, care generează venituri mai ridicate atât pentru companii, cât și pentru populație. Astfel, companiile vor avea nevoie de protecție suplimentară pentru activele acumulate, iar populația de venituri disponibile pentru asigurări de viață, sănătate etc. În plus, sunt necesare măsuri pentru creșterea încrederii consumatorilor și pentru sporirea nivelului de educație financiară, iar industria și-a luat acest rol în serios, derulând numeroase campanii de educație financiară.