Ce ne rezervă 2018 din perspectiva fiscalității?

Stiri

Ce ne rezervă 2018 din perspectiva fiscalității?

19 octombrie 2017

De la ce premise ar trebui să pornească mediul de business în planificarea bugetelor pentru 2018 când estimează costurile cu taxele? Cum vor fi afectate companiile de un eventual transfer al contribuțiilor sau de plata defalcată a TVA? Care va fi impactul local al schimbărilor fiscale internaționale? Liderii echipei de taxe Deloitte România anticipează principalele provocări fiscale ale anului viitor pentru mediul de afaceri.

Dan Bădin, Partener Coordonator Deloitte România

Cadrul fiscal, mai stabil în 2018

Ne așteptăm ca în 2018 să vedem un cadru fiscal mai stabil comparativ cu acest an în care au avut loc dezbateri aprinse asupra mai multor propuneri de modificare a impozitării în diverse zone. Unele dintre ele au fost abandonate sau reanalizate, iar altele au fost sau urmează să fie aprobate, urmând să se aplice anul viitor. Într-o oarecare măsură, era previzibil ca o nouă coaliție de guvernare să inițieze noi măsuri de politică fiscală. Totuși frecvența și amploarea modificărilor prezentate public au surprins mediul de afaceri care are nevoie de stabilitate și predictibilitate inclusiv în legislația fiscală.

Poate contrar percepției publice, fiscalitatea nu va crește pentru companii în 2018, conform actualelor propuneri aflate în discuție publică. Totuși, vor exista costuri administrative și financiare suplimentare ca urmare a modificării legislației fiscale, cum ar fi introducerea plății defalcate a TVA, în cazul în care măsura va fi obligatorie. În același timp, discuțiile privind finanțarea deficitului bugetar ne arată că alte scăderi ale fiscalității, cum ar fi reducerea cotei de TVA la 18% sau eliminarea impozitului pe dividende, sunt puțin probabile.

Deși credem că anul viitor va fi mai puțin agitat în ceea ce privește legislația fiscală, pe finalul acestui an este posibil să mai apară modificări, în funcție de execuția bugetară a anului curent și de proiectul bugetului pentru 2018. Totuși, cu excepția măsurilor deja discutate public, nu avem alte informații pe baza cărora să putem face predicții.

Pe de altă parte, noi modificări legislative pot apărea ca urmare a implementării inițiativelor internaționale cum ar fi planul OECD împotriva erodării bazei de impozitare și a transferului profiturilor (BEPS) și directivele Comisiei Europene, unele derivate din BEPS, de exemplu raportarea în fiecare țară a informațiilor financiare de către grupurile multinaționale sau directiva anti evaziune fiscală.

Raluca Bontaș, Partener Deloitte România

Transferul contribuțiilor la angajat, măsură temporară?

Pentru angajatori, cea mai mare provocare a anului 2018 va fi, evident, transferul integral al contribuțiilor de asigurări sociale în sarcina angajatului. Măsura nu va implica o majorare a costului total pentru un angajat la momentul intrării sale în vigoare și va diminua procedurile și costurile de administrare a contribuțiilor. Totuși, pe termen mediu ar putea avea impact asupra bugetelor companiilor pentru că riscă să inducă distorsiuni în grilele de salarizare construite pe anumite valori de referință ale salariilor brute.

Transferul contribuțiilor poate fi o măsură progresistă într-un context de reformare majoră a sistemelor de contribuții sociale. Un asemenea demers trebuie pregătit corespunzător, cu măsuri tranzitorii care să permită contribuabililor înțelegerea schimbării, dar și să evite distorsionarea pieței muncii prin creșterea artificială a salariului minim și a celui mediu brut pe economie.

Lipsa unei tranziții corespunzătoare și a unui mecanism juridic solid pot fi motive care să atragă renunțarea la această măsură la un moment dat după introducerea ei. Sper să nu ne confruntăm cu o lipsă de predictibilitate pentru bugetele de salarii sau cu eforturi financiare sporite atât pentru angajatori, cât și pentru stat pentru modificarea sistemelor de salarizare și a sistemelor de captare a informațiilor privind contribuțiile sociale - de la ANAF, la ITM, Case de Pensii și Sănătate.

Vlad Boeriu, Partener Deloitte România

Plata defalcată a TVA, provocări și riscuri

Dacă mecanismul de plată defalcată a TVA se va aplica generalizat, anticipez că va genera blocaje administrative atât pentru companii, cât și pentru administrația fiscală, precum și dificultăți financiare, mai ales pentru entitățile care lucrează cu termene mari de plată, sunt lipsite de o bună capitalizare și au acces scăzut la finanțare bancară. În același timp, mă aștept ca efectul asupra colectării bugetare să fie nesemnificativ comparativ cu gap-ul de TVA (diferența dintre taxa colectată și cea potențial a fi colectată).

Principala dificultate pentru toate companiile vine din capacitatea autorităților fiscale de a restitui taxa în cele trei zile prevăzute de lege.

În noul peisaj fiscal, este previzibil ca afacerile să aibă abordări prin care să își diminueze potențialele riscuri. Astfel, preconizez că firmele care au, conform activității, posibilitatea de a achiziționa mai mult intracomunitar decât local se vor reorienta către alte state europene mai ales daca sunt în faza de investiții. În acest mod vor evita plata defalcată a TVA. Vor fi în principal achiziții de produse cu valoare mare, de exemplu echipamente tehnologice, mașini etc. Prin această mutare, afacerile unor furnizori locali de astfel de produse vor scădea, iar bugetul nu va mai colecta alte taxe și impozite aferente acestor afaceri.

Daniel Petre, Director Deloitte România

Impozitarea profiturilor și nevoia de schimbare

Impozitarea corectă a profiturilor a generat dezbateri la nivel local și global, dar care nu s-au referit la măsurile propriu zise ale autorităților. Ritmul în care Comisia Europeană, de exemplu, promovează proiectele în această zonă creează impresia că nu vorbim de schimbare iminentă. Estimez că impactul pachetului legislativ care vizează grupurile multinaționale va fi mai vizibil din 2018, inclusiv în România. Fiscalitatea actuală se bazează pe prezența fizică sau juridică a operatorilor economici într-un anumit stat, fiind învechită în raport cu realitățile generate de economia digitală și mobilitatea socială sau a capitalurilor.

România  va trebui să transpună cat mai repede Directiva AntiTax Avoidance (ATAD) care introduce măsuri împotriva planificării fiscale agresive. Adoptarea cât mai rapidă a acestei directive printr-o analiză comparativă cu prevederile existente, astfel încât să nu se suprapună sau să intre în contradicție, ar veni inclusiv în sprijinul companiilor care joacă acum pe un teren nesigur pentru că reglementările sunt puține și neclare. În opinia mea, modificarea legislației în acest sens, chiar dacă va da bătăi de cap într-o primă fază, va genera mai multă claritate în relația cu autoritățile și, implicit, un cadru mai previzibil.

Ciprian Gavriliu, Director Deloitte România

Mai multă transparență fiscală

Cel puțin pentru zona prețurilor de transfer, este de așteptat să crească gradul de transparență fiscală ca urmare a aplicării raportului țară cu țară (country by coutry reporting) și a schimbului de informații între statele membre UE pe baza acestuia. Obligații suplimentare pentru entitățile membre ale grupurilor de companii de notificare privind entitatea raportoare și de raportare a unor informații financiare și fiscale au fost implementate în legislația românească în acest an. În noul context, autoritățile din România vor avea, din 2018, acces la un volum mult mai mare de informații financiare și fiscale de la toate grupurile multinaționale din cadrul Uniunii Europene. Aceste rapoarte vor include informații fiscale ale fiecărei entități din fiecare țară membră UE în care grupul își desfășoară activitatea economică, informații ce privesc veniturile, profitul sau pierderea, capitalul declarat, profitul nedistribuit, numărul de salariați, valoarea imobilizărilor corporale sau alte informații.

Aceste informații pot fi utilizate de către ANAF în cadrul analizelor de risc și pot reprezenta o sursă importantă de informații pentru deschiderea de controale fiscale inclusiv pe zona de prețuri de transfer, cu accent pe analiza substanței economice a fiecărei tranzacții intra-grup. În concluzie, tendința autorităților, observată în ultimii ani, de a da o atenție sporită prețurilor de transfer va continua și în anul 2018.