Decizia CJUE privind impactul politicii prețurilor de transfer asupra valorii în vamă la importurile de bunuri. Implicațiile pentru România

Legătura dintre prețurile de transfer și modul de stabilire a valorii în vamă la import a făcut obiectul numeroaselor dezbateri la nivel global în ultimii ani. Organizația Mondială a Vămilor (OMV) a emis în iunie 2015 un prim ghid intitulat “Ghidul OMV pentru valoarea în vamă și prețurile de transfer”, menit să informeze profesioniștii din două arii distincte de taxare despre existența unei zone comune de reglementare. Mai precis, să clarifice modul în care multinaționalele ar trebui să vămuiască importurile de bunuri atunci când achiziția acestora se realizează de la societăți din același grup pe baza prețurilor stabilite conform politicii de prețuri de transfer.

Interesul crescut din ultimii ani la nivel global cu privire la politicile de prețuri de transfer a adus într-un final în atenția autorităților fiscale europene și impactul prețurilor de transfer asupra valorii în vamă. Era de așteptat, având în vedere că taxele vamale la import sunt calculate în marea majoritate a cazurilor ca procent din valoarea în vamă. În aceste condiții, cu cât valoarea în vamă este mai mare, cu atât taxele vamale sunt mai mari și viceversa.

Modul în care prețurile de transfer influențează valoarea în vamă a mărfurilor a fost explicat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) prin decizia pronunțată în cazul Hamamatsu Photonics Deutschland GmbH împotriva Hauptzollamt München (C-529/2016) din 20 decembrie 2017.

Conform CJUE, prețul de achiziție nu ar trebui sa fie considerat ca bază pentru stabilirea valorii în vamă atunci când un importator urmează să importe în UE bunuri achiziționate de la o societate din interiorul grupului, politica de preturi de transfer conține clauze de ajustare a prețului bunurilor achiziționate ulterior importului în baza unei chei de alocare și nu se cunoaște dacă aceste ajustări vor fi in sus sau in jos.

Cu alte cuvinte, factura de achiziție nu mai poate sta la baza determinării valorii în vamă, necesar de menționat în declarația vamală de import pentru calculul taxelor vamale de plătit, la importuri între multinaționale cu clauze de ajustare a prețului în sus sau în jos, conform politicii de preturi de transfer.

Cum determină importatorul valoarea în vamă

Drept urmare, în scopul determinării valorii în vamă în aceste cazuri, importatorul ar trebui să folosească succesiv metodele secundare de determinare prevăzute de legislația vamală. Mai precis, una din următoarele valori (în această ordine, cu excepția punctelor 3 și 4 care pot fi inversate la cererea importatorului):

1. valoarea mărfurilor identice vândute pentru export către UE și exportate în același sau aproximativ in același moment cu mărfurile care se evaluează;

2. valoarea mărfurilor similare vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii Europene și exportate în același sau aproximativ in același moment cu mărfurile care se evaluează;

3. valoarea bazată pe prețul unitar la care mărfurile importate sau mărfuri identice sau similare cu cele importate sunt vândute pe teritoriul vamal al UE, totalizând cantitatea cea mai mare, către persoane care nu au legătură cu vânzătorii; sau

4. valoarea calculată, constând, de exemplu, în suma costului sau a valorii materialelor și fabricării  sau altor transformări în procesul de fabricare a mărfurilor importate.

Momentul în care autoritățile vamale vor solicita dosarul prețurilor de transfer nu este departe

Așadar, mare atenție, întrucât la fiecare import, declarantul trebuie să precizeze dacă vânzătorul și cumpărătorul sunt afiliați și dacă această afiliere a influențat semnificativ prețul mărfurilor importate (ca parte din declarația de valoare în vamă – DV1, formular obligatoriu de anexat la declarația vamală de import pentru valori ce depășesc 20.000 euro per transport, care de cele mai multe ori este completată și semnată de comisionarul vamal).

Nu în ultimul rând, în cazul Hamamatsu, CJUE atrage atenția autorităților vamale asupra faptului că, dacă acceptă valoarea de achiziție ca bază pentru determinarea valorii în vamă la momentul importului, vechiul cod vamal (Regulamentul nr. 2913/1992, în vigoare până la 1 mai 2016) nu prevedea niciun temei legal pentru ajustări retroactive (nici în plus, nici în minus). Drept urmare, pe Noul Cod Vamal este de așteptat o abordare diferită.

În concluzie, momentul în care autoritățile vamale/fiscale vor solicita dosarul prețurilor de transfer ca parte din controlul ulterior vamal ulterior/analiza și modul de determinare a valorii în vamă în cadrul controalelor pe ajustări ale prețurilor de transfer nu este departe.

Un articol de Mihai Petre, Senior Manager Deloitte România