Determinarea pretului unei companii intr-o tranzactie de M&A

Articol

Determinarea pretului unei companii intr-o tranzactie de M&A

Exercitiul de due diligence financiar (analiza diagnostic) este o etapa esentiala a procesului de M&A, iar rezultatele acestuia pot influenta semnificativ pretul unei tranzactii. In ce mod si care sunt elementele de care trebuie tinut cont, vom discuta mai in detaliu in cele ce urmeaza.

Valoarea globala a companiei intr-o tranzactie de M&A este definita prin diverse metode de evaluare, cum ar fi metoda valorii de piata sau metoda fluxurilor de numerar actualizate. Pentru determinarea valorii capitalurilor proprii, la valoarea globala se scade datoria neta (datorii purtatoare de dobanzi minus numerar), precum si diferenta dintre capitalul circulant raportat la data tranzactiei fata de capitalul circulant considerat “normal” pentru industria respectiva, negociat intre parti sau care a reiesit din analiza efectuata la due diligence.

Rationamentul acestei abordari se bazeaza pe faptul ca un cumparator achizitioneaza teoretic o companie libera de datorii („cash-free, debt-free”, cum este definit in limbajul de specialitate). De asemenea, cumparatorul urmeaza sa plateasca pentru valoarea capitalului circulant de la momentul tranzactiei, in timp ce compania ar putea necesita finantare suplimentara in cazul in care aceasta valoare este sub un nivel considerat normal pentru sustinerea in continuare a afacerii.

Pentru implementarea formulei prezentate mai sus, sunt esentiale doua componente ale exercitiului de due diligence financiar, respectiv identificarea unui nivel „normal” de capital circulant si, de asemenea, identificarea unui nivel real a datoriei nete (incluzand potentiale elemente extra-bilantiere). In continuare voi detalia pe rand cele doua componente mentionate.

Nivelul raportat al capitalului circulant reprezinta valoarea neta a sumei soldurilor urmatoarelor elemente bilantiere: stocuri, creante de la clienti, alte creante (precum TVA de recuperat, debitori diversi etc.), datorii fata de furnizori, alte datorii (precum TVA de plata, impozit pe profit de plata, salarii de plata etc.). Teoretic, acesta se calculeaza la orice data din anul financiar si reprezinta situatia neta in acel moment (diferenta intre creante si datorii) a capitalului de lucru. Un sold pozitiv (creanta) indica valoarea finantata de catre companie prin surse proprii sau externe - posibil un imprumut pe termen scurt, sau facilitate de overdraft, in timp ce un sold negativ (datorie) poate indica faptul ca finantarea capitalului circulant al companiei se efectueaza pe seama furnizorilor.

Pentru a defini un nivel „normal” al capitalului circulant este nevoie ca din aceste elemente raportate, sa fie excluse soldurile de natura datoriei nete, care reprezinta elemente de finantare a companiei. Acestea pot fi definite ca elemente de investitie - solduri de furnizori de imobilizari, elemente exceptionale - un furnizor cu un sold invechit, elemente care au o perioada de plata mult diferita fata de media pe companie - cum ar fi impozitul pe profit care are de obicei plata trimestriala fata de soldurile cu furnizorii sau salarii de plata, care trebuie efectuate lunar. De asemenea trebuie excluse toate elementele purtatoare de dobanda.

In functie de data la care se va calcula capitalul circulant, exista o posibilitate ca valoarea neta a acestuia sa fie influentata de sezonalitate sau anumite efecte aperiodice. Unele exemple pot include vanzari mai mari intr-o anumita perioada care au generat automat creante mai mari decat media, un sold de bonusuri ramase de acordat angajatilor (anual sau trimestrial) si alte elemente asemanatoare. Ajustarile de „normalizare” asupra capitalului circulant sunt efectuate in principal pentru a elimina eventualele efecte ale sezonalitatii asupra acestuia.

Pe de alta parte, datoria neta a unei companii este definita ca fiind suma elementelor de numerar, elementele de finantare purtatoare de dobanda (imprumuturi, indiferent ca sunt pe termen scurt sau lung) si eventualele ajustari. Spre deosebire de capitalul circulant, despre datoria neta nu putem spune ca este influentata de sezonalitate, asa ca nu poate fi vorba de eventualele ajustari in acest sens.

Ajustarile efectuate asupra datoriei nete reprezinta pe de o parte includerea elementelor prezentate mai sus, care au fost excluse din capital circulant - solduri de furnizori de imobilizari, un furnizor cu un sold invechit, elemente care au o perioada diferita de plata fata de media pe companie, si pe de alta parte includerea de potentiale elemente extra bilantiere. Astfel de elemente pot fi: provizioane neinregistrate pentru litigii, investitii bugetate si neefectuate in perioadele precedente, potentiale expuneri fiscale, precum si orice alte elemente de natura angajamentelor si datoriilor contingente ale companiei.

Un alt aspect este ca la pretul final pot fi adaugate eventualele active care raman in companie, dar care nu sunt utilizate in activitatea curenta (precum o parcela de teren neutilizata), la o valoare comun agreata intre parti.

Ajustarile calculate pentru capitalul circulant si datorie neta sunt importante in privinta stabilirii pretului unei tranzactii, fiecare avand un efect egal cu valoarea sa asupra pretului, spre deosebire de ajustarile de EBITDA care au un efect multiplicator.

Un articol de Vlad Balan, Deloitte Romania.

Sursa: wall-street.ro

V-a fost de folos informația?

Mai multe subiecte