Tehnologia – „problema”, dar și soluția în transporturi

Industria transporturilor și a logisticii trece printr-o schimbare fără precedent în istorie.  Asumarea politicii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele dezvoltate, imperativa scădere a dependenței de petrol atât din rațiuni economice, dar și de mediu, infrastructura depășită de creșterea populației și a volumului de mărfuri sau lipsa șoferilor se numără printre factorii cheie care forțează transformarea acestui vast ecosistem.

La rândul său, tehnologia este un alt element fundamental care acționează în direcția schimbării rapide, dar este totodată și soluția multora dintre problemele care își caută rezolvarea. Tendințele principale identificate de Deloitte Global sunt dezvoltarea vehiculelor electrice și hibride, apariția sistemelor inteligente care pot gestiona în timp real capacitatea de transport și digitalizarea serviciilor de plăți în transportul de călători.

Dintre toate segmentele de transport, până acum, producătorii și furnizorii de camioane și autobuze s-au aflat în avangarda progresului tehnologic și al investițiilor în tehnologie. Pe fondul creșterii cererii de transport de marfă, dar și de pasageri, au apărut inovații precum conectarea vehiculelor (platooning), conducerea autonomă, inteligența artificială și sisteme de asistență pentru controlul adaptării vitezei de croazieră și pentru menținerea benzii de rulare. Astfel, prin conectarea camioanelor, cel aflat în fruntea plutonului acționează ca lider, iar celelalte se adaptează și reacționează la modificările mișcării sale, necesitând puțină sau nicio acțiune din partea șoferului. Astfel, beneficiile sunt eficiența combustibilului, reducerea emisiilor de dioxid de carbon și acoperirea deficitului de șoferi. De altfel, conducerea autonomă se conturează tot mai clar ca soluție de viitor, câțiva producători de echipamente lucrând la tehnologii de acest tip. O altă tendință este înlocuirea camioanelor cu cele electrice sau hibride, similar transportului de călători. Chiar dacă acestea au prețuri aproape duble, obligațiile de mediu impun, la rândul lor, costuri ridicate, ceea ce le poate transforma într-o alternativă preferabilă.

În transportul de călători, atât guvernele, cât și furnizorii de echipamente se concentrează pe soluția de mobilitate integrată. Având în vedere că acum consumatorul are mai multe informații decât operatorul, serviciile de mobilitate centrate pe utilizator pe baza alegerilor, priorităților, fluxurilor de date reprezintă o schimbare fundamentală. Consumatorii aleg având o imagine a rutelor alternative, a prețurilor comparative și a stării actuale a rețelei. Pe măsură ce operatorii de transport se adaptează și noi operatori intră în piață, noile modele de afaceri vor transforma folosirea informațiilor despre utilizatori, plăți, integrare și automatizare. O altă direcție este creșterea transportului maritim și feroviar, în principal datorită poluării mai reduse, dar și ca alternative la traficul congestionat.

Contextul din România

Sectorul transporturilor din România se află, desigur, sub influența tendințelor globale. Totuși, principala provocare locală rămâne infrastructura învechită care mărește costurile de operare. În ciuda rețelei precare de drumuri, transportul rutier de mărfuri a crescut în ultimii ani. Nu același lucru s-a întâmplat cu cel feroviar, aflat în scădere, principala cauză fiind viteza medie de circulație a trenurilor de marfă de 15 km/h. De altfel, nici transportul de călători nu s-a îmbunătățit pe calea ferată sau navigabilă, creșterile înregistrându-se la transporturile aerian și rutier.

România are alocate miliarde de euro din fondurile UE pentru dezvoltarea rețelelor de transporturi, unul dintre obiectivele UE fiind finalizarea rețelei transeuropene de transport, prin integrarea transportului rutier, feroviar, aerian și pe apă, pentru a crea un lanț logistic continuu, pentru a elimina principalele blocaje și a construi verigile lipsă, în special la nivel transfrontalier. România însă progresează încet în infrastructura mare - în 2018 s-au realizat cca 60 km de autostradă, iar pentru în 2019, vor fi 100 km, în cel mai fericit scenariu. Între 2015 și 2018, cheltuielile de investiții publice în infrastructura rutieră, de exemplu, însemnând atât fonduri de la bugetul de stat, cât și europene, aproape s-au înjumătățit, ceea ce dă puține speranțe privind o schimbare decisivă pe termen scurt. Totuși, infrastructura este crucială pentru întreaga economie, iar poziţionarea geostrategică est-vest, conectarea cu portul Constanţa, oferă un potenţial mare pentru transportul de marfă, implicit pentru comerț, producție, în special cea auto, și pentru întreaga economie.